[paranteza]

Aparent trebuie sa existe disclaimeru' asta,
ca un fel de no-bullshit-policy.

Am crezut ca e valabil din oficiu, insa blogul de fata incearca - pe cat posibil - sa fie strict util, la obiect, pufos, bej, plictisitor, cu carare pe mijloc si ce mai vrem noi, asa ca toate posturile/raspunsurile cu cele mai mici tendinte de "da' io's tare si smecher si nu va impartasesc problemele dar totusi postez ca sa stiti ca exist si sunt important" dispar fara nici un fel de avertisment.

Cine'ntreaba despre criterii e descalificat.

pentru cei adventurieri

se face ca m-am plimbat prin mai multe agentii locale, insa buba cea mare si umflata a aparut la gavrila&asociatii, pe negustori 34. lasand la o parte timpul placut petrecut acolo(fix un an) in functia de art director, a urmat clasica sicanare inainte de plecare, cu nod in gat, al agentiei parvenite cu stil de butic ce distribuie apa minerala la 0.5L alaturi de batoane rom&sampon la plic. dupa sicanare, tensionari, frustrari, parata alina gavrila nu recunoaste zilele neplatite de concediu ale angajatului care vrea sa mearga la o alta agentie locala si mica(pentru o paine in plus), si il numeste pe demisionar nesimtit si tupeist. acesta din urma, indignat, revoltat, usor sifonat de feedbackurile-urile(cu o abundenta groteasca, dar perfect legitime) ale femeii director de creatie(care astepta un copil) nu isi primeste banii d epe concediu, nici zilele libere, si mai ales primeste bonusul cartii lui de munca: fusese tinuta ilicit pe bara o vreme, mic si meschin, intr-un dosar al contabilitatii obscure a publicitatyy.
dupa asta, tanarul, sa-l numim de acum, mircea mocanu, a apelat la serviciile dreptatii.ro, administratia fiscala, care a si facut apoi o vizita la locatie, si a cerut explicatie.
ajuns deja la urmatoarea agentie, mircea a inceput sa primeasca telefoane de la fosta agentie, agentia doamnei gavrila si a prietenului producator gheorghe, pe care le-a onorat. nu doar atat, dar a si semnat actele nesemnate de pe lunile in care cartea lui de munca nu fusese declarata, in absenta stiintei lui, etc.
deci, cu buna credinta, el a facut partea lui de crestinatate.
intre timp, faimoasa alina gavrila & asociatii, a inceput sa stea pe telefoane sa construiasca brandul acestui mic om care creaza probleme.
am plecat si de la agentia urmatoare, next pixelat advertising, pt a merge la gmp, pentru SI MAI MULTI BANI, pentru proiecte ce se anuntau numai unul si unul.
la gmp, imaginea de rau facator deja era cunoscuta, acum legendele spuneau ca un anume voinic mocanu a lovit-o frontal pe faraoana gavrila.
(nicidecum, zambet)
din gmp am fost fortat sa demisionez pentru ca l-am inlaturat pe un baiat cret(genul paros) de la strategie care statea in coasta directorului de creatie(art director vasilachi stefan|md|), dandu-i indicatii despre cum sa arate niste layout-uri, si am folosit cuvintele desfacatoare de nori'futu-ti mortii ma-tii'etc. sigur nu subminam autoritatea directorului meu de creatie, ci tocmai aparam cu un mare idealism bunul mers al lucrurilor intr-o agentie de publicitate, punctand tocmai asumarea job descriptionului fiecarui angajat.
dupa toate aceste belele, am incercat sa ma angajez(cu un portofoliu peste mediu, o experienta care bifa solicitarile) la agentii prietene alor cei mentionati mai sus. initial oamenii erau foarte incantati de capacitatile mele, pentru ca apoi, telefoanele de negreala a inimii lui gavrila sau a lui gheorghe, sa ia cursul firesc.
sigur, astfel s-ar putea scrie si o carte, sau aam putea vedea in cativa ani un film produs de primulcopil al dnei gavrilabortun, cum o necajeam pe mama lui la serviciu in ultimele mele zile de stagiu:(
in definitiv, m-am retras din a mai cocheta cu publicitatea romaneasca, pentru ca ea este a unor buticari, a unor nea mielu, a unor mediocri, este ca divizia a. iar eu nu ma simt ca mutu la instantele de dopaj.

scrisori din America

..ma rog, e un forward.
Important de retinut e ca lucrurile nasoale se intampla peste tot, inclusiv la casele foarte mari.
Si mai important e ca exista solutii, si - vorba cantecului - secretul sta in profilaxie.

This is a true story of a studio attempting to do wrong to an artist, and how that artist protected himself from it.